The Looping Daze

The settled definitions of an enigmatic looping dazed universe and world are as absurd as any certain feeling about anything. It's our only evolutionary block. We are bounded by definitions, limits and illusions. Stop being an all knowing smart ass. It's suffocating. You deserve your place if all you do is complaining, being unable to get out of your comfort zone. Do a lot of research, kill your fears, stop pointing so many fingers and deal with yourself. No one really cares, mostly when you act as a victim. You're gonna have to work on it for others to give a shit, and they will, but has to deal with what you got to offer. People just lie to themselves a lot, unconsciously, and so are you. Get a lot of time with yourself and get over your inner conflicts. Bullshit baffles brains, and this world is selling a lot.  The less people you chill with, the less bullshit you deal with.

Phoenix

Pain, sweet pain.
You brought me back to myself, playing my own game.
Till I understood your value I thought i'm insane.
Now you're an illusion and I am in train.
I have burn myself in my own flame.
And from my own ashes I've risen again.

Esti plin de societate. Regaseste-te!

Mă uit la chipuri în timp ce cerul îmi acaparează atenția.
Ascult în mare și tot răspund cu gândul la a schimba direcția.
În dopamină să înotăm, pișcina este mare.
Mă bag, mă ud, mă șterg frumos, și trec iarăși la Soare.
Și-acum, nu prea mai zic nimic, și nici s-ascult nu-mi vine,
Căci iarași trebuie să stau un pic mai mult cu mine.
Experimente sociale revărsându-se-n conștiință,
Acaparând orice informație prin intuiție, analiză și bună știință.
Până la urmă, fiecare iși va alege visul,
Dar să nu-ncepi a arăta cu degetul când iți pierzi paradisul.
Și să te bați cu pumni-n piept că și tu ai valoare,
Plângându-te mereu cam de aceleași blocaje de schimbare.
Învinovățind pe altul, evadând iluzoriu din frică.
Incapabil de a-ți mirosi căcatul, nimic nu te ridică.
Și în confort te regăsești, mințindu-te pe tine,
Cand majoritatea alege cam tot la fel, a societații rime.
Căci e "normal", și ce-i "normal", probabil e de bine,
Și-n paralel nu poți s-observi răni permise prin tine.
Inconștient, menținându-ți starea comodă,
Cu informația selectată în masă aruncată.
Și menținându-i ocupați cu plin de alte cele,
Cam mai nimic să-ți poți desprinde valoarea ta din ele.
Sunt om, și om voi fi mereu, și sunt făcut din stele,
Și nu-s aici să mă conformez cerințelelor tale.
Și nici nu pot în a mă pierde prin turme fals direcționate,
Cu definiții de căcat și vorbe fără fapte.
Ca individ, mă regăsesc in mine,
Căci nimeni altul nu știe ce-i mai bine.
Cât despre simțuri, s-au stins ușor cu toate.
Cum pot rămâne empatic într-o astfel de realitate?!
Și-n acțiuni, nu-mi văd scopul în negativitate
Căci instinctiv a acționa e ca și cum "n-ai carte".
Prin ce am scris, speram doar pozitivitate
Și cu speranțe de schimbare am să le fac pe toate.
Indiferent de-a mea dualitate,
Nu am să ies din cognitivitate.

To the colors

It's all so blurry black and white
The hope became my color
Don't regret things I have been thru
They all just bring me further
I've learned from them so many things
And yet, I still keep learning.

With people that certain values have,
With love and with some sharing
To future I intensely look
To make one from together
I'll strive to break the crystal ball
Color to be forever.

Viceroy Butterfly

You're growing far away from mirror

Behind one hundred thousand masks
The things that have provided fear
They still provide, but you show safe
What's on your mind that you are after?
In gestured ways you show despaire
The contradictions that i'm after

From time to time they fade away...

Split thoughts of duality dilema

If this isn't like it supposed to be,

you're probably fighting with duality...

But there is nothing as in such,
as you just want it all so much.
Loosing some at a single touch.
Wanting more yet getting not too much.
Remembering people just in need,
forgetting them when you're complete.
Ignorant, passive, full of greed...
You're not so special, nor unique
You're stupid and so fucking weak.
I wish you well, I'm not so mean.
But, after all, at least I'm clean.
There is no fight into my head
I just move on when something ends...
You only hear from me so few
And not quite everything is true
Because I'm quite afraid of you
Seeing this medicated drama queen
claiming such fame when some is decadence.

Reach out and touch comfort

Listening to the murmur of this weird insanity. Formulating denials of it's effect... Medicated, peaceful, unstable thoughts of passiveness behind some mask... Paradoxical. Waiting without horizon of expectation.